să ai curaj... și să spui adevărul, calm, rotund, la fel cum doarme dihorul... înseamnă să înțelegi de ce există două table într-o clasă. pe una sunt scrise proiectele, pe alta sunt scrise realizările. și dacă încerci să le privești altfel... vezi rostul balanței! el seamănă cu echilibrul balerinei sau cu jocul acrobatului! deci, se poate! învingătorii au grație, au umor! și finalul îl trăiesc, precum actorii, la scenă deschisă!
număram victoriile și speram că o să mă înțeleagă și sufletul, dar el îmi vorbea! „și câte uși am închis... până am ajuns la Dumnezeu! cum să mă mai întorc, când au început să îmi crească aripi?” simțeam cum mi se decolorează zâmbetul, cum mi se taie răsuflarea! strigătul lacrimei mă vindea unei realități pe care nu o puteam schimba! după o osândă de douăzeci de ani, ce putea urma? alt război, altă Ioana d'Arc... și sufletul îmi răspundea! „vei câștiga, de fapt... vei pierde, iar! căci vei alege tot îngerii și cercul unui cer, iubitor...”
și m-am îndrăgostit! încetul cu încetul... simțeam cum mă pregătește cineva pentru adevărata iubire! pas cu pas... am învățat ceea ce îmi dorisem atât de mult! să respir iubirea! totul a venit de la sine, apropiindu-ne dorințele! eu o halbă cu bere albă, el o halbă cu bere neagră! și-ntre noi: norocul! ne-am găsit... și totul s-a schimbat! într-o singură victorie, ridicând inima spre cer, să prindă zâmbet de curcubeu!

28 aprilie 2009, 19:19