|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose Quotes Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Achèvement de la dissolution de la démocratie américaine dans la ploutocratie et l'autoritarisme Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 4456
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-21 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Baia Mare, 21 mai 2006
Stiu ca-ti canta marea-n plete.... stiu ca te afli la mii de mile de mine... Si mai stiu sa ma asez in gand, langa tine, pe nisip si sa-ti spun o poveste: intr-o zi, poetul Rainer Maria Rilke se plimba la brat cu o dama. Zarira un cersetor: nu isi ridica niciodata privirea spre cel care il miluia. Primea cu aceeasi detasare si banii de hartie si indiferenta semenilor. Doamna mereu ii daruia un banut de argint. Dupa un timp, il intreaba pe poet: Maestre, de ce nu va indurati sa dati un ban omului acesta? Iar poetul a zis: iubirea hraneste sufletul, nu palma. A doua zi, a venit cu un trandafir alb. Nu l-a daruit femeii, ci omului din colt. Iar omul a disparut cu floarea… N-a venit o zi, n-a venit doua.... N-a venit 10 zile… Pe urma, iar a aparut la locul lui dintotdeauna. Si doamna l-a intrebat pe poet: oare din ce a trait omul asta 10 zile? Rilke a replicat: din iubire... Simt cum de acolo, de departe, imi desfaci palma, iti asezi liniile in palma mea stravezie de emotie si ...
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité