strălucesc indecent în lumea ta în lumea orbilor. dansez imperceptibil. tu îmi întinzi o cheie ruptă fără să știi că sunt deschise deja toate ușile și toate ferestrele. nu știi că dincolo de cuvinte liniștea e un fluture alb. imens .

am devenit oarecum sidefie sub privirea ta neîncăpătoare.

voiam să-ți spun că te știu. dar îți știu numai genunchii.

nu mai e nevoie să număr. clipele trec cu o anumită grație ca niște lebede ce se întunecă abia dincolo atunci când eu nu le mai văd.

nu-mi imaginez cerul fără tine. nu-mi imaginez nimic fără tine.

am noroc că nu trebuie să vorbesc despre asta. am noroc că tu ai orbit cu toată lumea. că nu mă vezi. am noroc că te pot aștepta fără ca tu să bănuiești că strălucesc și mor de o mie de ori în fiecare clipă.

am noroc că nu mai trebuie să număr.