cum iarba se așează pe cadavre,
zâmbetul pe chipuri hâde,
lumina pe gunoaie,
fluturii pe curve

cum cântă îngerii morții,
orbii,
lebedele,
Ofelia

cum Omul, stăpân pe ale sale
mormane putrefacte de
iluzii
e mulțmit, înțelept și fericit

dar tu, A. ,
nimic din toate astea să nu iubești.

amintește-ți că păcatul
nu lacrima ți-l spală,
ci sângele
mântuiește-te,
dacă poți muri

Îngerul mă însemnă,
închise cartea
și plecă