Ninge vesel către steaua
Ce mă-mbie trecătoare
Iar apoi sclipind vecernic
Tainic moare.

Plouă trist prin adormire
Și din stele mai pier stele
Salt credința de iubire
Către ele.

Teamă n-am, dar îmi e frică
Și de frică-mi fac avîntul
Și să fiu o stea pitică,
Eu și vîntul.

De prin sacra strălucire
Steaua iarăși vrea să spună
Tot ce-n vechea mea iubire
Se adună.

Și cu fală-n disperare,
Disperarea se-mpreună
E o taină călătoare,
Noapte bună.

Și mai ninge astăzi steaua
Și mă-mbie și iubește
Și sclipind la fel de vesel
M-ocrotește.