umbrelă în alb și negru cuierul roșu agățat
pantofii tăi descălțați unul lângă altul
afară plouă
pe geam cuvinte picături jumătate de fereastră spartă
desculță te pierzi în departe
în urmă respiră holul parfumul tău
pereții ăștia urlă nu se mai trântesc

visul meu lângă se întinde cu o mână sub cap
pantofii încălțați trebuie doar să ridic
o mână
o pleoapă
umbrela cuierul
tu

aici

afară plouă

mâna ta în mâna mea
ne plimbăm
prin toamnă
departe