n-am știu să iubesc
drept urmare am frânt un suflet
marginile rupturii lui m-au prins, între ele
l-am strivit, dar
mai subțire fiind acum, mai mare a devenit
l-am strâns, în pumn
noua formă de sferă neregulată, l-a rostogolit
apoi... s-a prelins, subțire fiind
strecurându-se printre degetele-mi grosolane
într-un final, găsindu-și loc în inima altcuiva
agățându-se, înfigându-se cu marginile lui frânte
rezistând pedepselor mele,
sfărâmându-mă, împrăștiindu-mă
în timpul infinit al lumii mele finite.