ascultă
voiam doar sa-ți spun că lumea e un genunchi
pe care tu și eu l-am așezat pe cer
un genunchi pe care ne perindăm
ca niște copii, recitând despre
ploaie, despre ochi, despre vitrinele pe care le privim când plouă
despre zapada și câteodată despre
luminile reci și albastre ale televizoarelor
care seara lovesc geamurile.
Voiam doar să-ți spun, că într-o zi a trebuit să aleg
între fericire și toate lacrimile, vreau să zic :
frunze-lacrimi, cărți-lacrimi, parc-lacrimi, geam-lacrimi
stație-lacrimi, vânt-lacrimi, străzi-lacrimi, cuvinte-lacrimi
tu-lacrimi...-
Am ales să fiu o lacrimă fericită.