În zare e roșu,un soare apune,
privind dintr-un turn,ea o ruga spune
când gărzile pleacă și usa o-ncuie
prizonieri sângerând zac prinși în cuie.

În temelia turnului suflete bântuie
neliniștite și afară e
noapte neagră și rece și chioară
o ceață amară pe turn-l înconjoară

Ciori obosite stau pe eșafod
mirosul de sânge vărsat de norod
atrage alti demoni iar în castel
e ospăț e dezmăț și-n vârf este EL.

Privind cu dispreț el cupa o ține,
ochii-i sunt roșii,alcool are-n vene
iar vinul din cupa parcă e sânge
aude un țipăt,un trup se frânge

Domnește teroarea,nu e dreptate
mistuite în flăcări dispar câteva sate
servanții regelui,demoni fără chip
distrug și omoară,în urmă nimic.

E o lume de fum.de flăcări,cenușă
o poartă spre iad,o ușă
nici urma de soare,nici urma de lună
tot timpul e vânt,tot timpul furtună

În negrul castel în față la rege
un paj se plimbă capete culege
speranța-a zburat mult nu rămâne
când Domnul trimite acel sfârșit de lume.