Limbile straine nu se aprofundeaza in scoala

Ploua de 2 zile si numai apa sau umezeala nu ti-ai dori.

In coltul nordic al clasei exista o floare uitata de clasa de anul
trecut. Nimeni nu stie ce specie e, nimeni nu-i stie macar numele.
Nimeni nu o baga in seama, nimeni nu o intreaba ceva.

Si afara, in a treia zi dupa ziua Copiilor Frumosi, inca ploua. E toamna
dar ploia este de vara. Ar trebui sa fie cald, dar e frig. Bate vantul,
dar frunzele moarte nu cad.

Si floarea-abatuta ofteaza la lume. "De ce sa mai crezi in lumina?"
se-ntreba. Clorofila se imputineaza pe zi ce trece; clorofila ei,
verdele ei...verdele lumii.

Dupa zile urate si umede, Maiastru Soare isi arata fata spre lume.
E lumina din nou, dar nu si caldura. Intoarcerea verii, cumva..., s-ar putea?
O,nu! Nu e cazul...Caci vara, se spune, e-n sufletul tau, atat cat doresti
tu s-o pastrezi.

Floarea de floare tanjeste-n tacere. Vrea soare si apa, si poate-o
mangaiere. Ca pana la urma e-o planta.

In tristul oras canta Tacerea, pe strazi prea severe se-aud caini latrand.
Frunze de toamna, maturate de mult se joaca de-a Vantul Turbat.
E Ziua Cestilor de Ceai Aurite, dar oricum nu poate participa toata lumea...
De ce? PENTRU CA...si doar Pentru Ca.

Si Sanziana, firava camelie, stie asta. Nu c-ar fi putut ea degusta...ceaiul.
Acum e batrana,-nsetata si trista. Ii e frig, e speriata, casca si tace.
In piept, ea simte chemarea de strada...pustie, ciudata, si cam surda.
Da!, ea, Sanziana, camelia, moare...de foame, somn si raceala.

***

E primavara din nou. Si nici o zi de sarbatoare. Doar gunoierii isi fac
datoria-n tacere. Cu Soarele-n fata si inima-n piept.

Sanziana e moarta de mult. In coltul nordic al clasei acum boceste
un...ghiocel. Cu toate ca este mai bagat in seama decat precedenta si el
este trist...De ce? PENTRU CA...si doar Pentru Ca.