Uneori, cand mă sugrumă dorul de gand, atunci cand mi se impletesc lacrimile printre picăturile ploilor, vin aici, si-ti scriu ceea ce nu-s in stare sa-ti spun...
Citesc poemele altora, mintindu-mă frumos că mă mai iubesti prin toate aceste simfonii ale tăcerilor fosnitoare...
Mai stii minte? Ascult poezii din lirica lumii, poeziile iubirii noastre, aduse de altii pe tărmul mărilor noastre de foc... Mai stii minte?
Uneori, cred că mai esti la capătul firului de gand, că mă astepti, că deschizi larg fereastra, bratele si că mă astern, cantec de leagan la capul insomniilor tale...
Mint... si cand mă trezesc din visul aripă - mă prăbusesc in oglinda ochilor tăi, o dată rotunzi, o dată prieteni...
Mai stii minte, cum se inalta abisul atunci - la inceputul inceputurilor pe cand tăceam amandoi si ne iubeam? Mai stii minte?
Ascultam poezii de dragoste din lirica lumii...si ei, autorii - nu stiu de unde, povesteau dragostea noastră...