mirese cu har și har de mirese
trena potecilor lunecă sub conduri degerați
atât de frig îmi e încât planeta
aproape avortează anotimpurile

un pompier nebun stinge cu șuvoaie de neputință
flăcările astrelor dimineața leapădă voaluri de rouă
răsăritul e floarea de sânge murită în virginitate

fluier jertfitul domestic deghizat în zebră
vine cuminte ducând de dârlogi nuntașii potcoviți
fiecare poartă o găleată cu apă în care arunc
ochii mei zimțați de aramă
spre lume cap de om
spre inimă pajură bicefală

dar păsările nu știu să înoate
norocul meu se duce la fund
doar cântecul din piept închis bule de aer
se sparge stins la suprafața descompunerii

te-ai îmbrăcat în fulgi de păpădie
miroși a fraged și a zâmbete de miel
buzele hârcilor rânjind prin piețe
îmi strigă în urechea inimii
casă de piatră!
casă de piatră!
casă de piatră!