BINE DE LUMINÃ
"Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți..."

Când mi-ai cerut, și nu ți-am dăruit,
Nemiluit eu m-am lăsat pe mine,
Am fost aproapele ce nu s-a miluit
De sine chiar, cu un pustiu de bine -

Și cel ce a cerut am fost mereu
Chiar eu, în alte straie, altă față,
Încovoiat de suferință, eu
m-am implorat pe mine, să-mi dau viață -

Lipsitul eu întotdeauna sînt
Când trec nepăsător pe lângă tine,
În cer rămân o mână de pământ,
Și pe pământ, un cer lipsit de bine -

Când nici eu n-am, atunci îți dăruiesc
Sărmane eu, măcar o rugăciune,
Să fie ea în ceruri o minune,
Să-mpartă ea lipsitului frățesc

Un bine de lumină, fără nume...

19 mai 2004