o gură de golan ne va încercui buzele





eu mă apropii de moarte
ca de un colț de stradă prost luminat, mi-a spus necunoscutul din tren
cu care am golit o sticlă de vin de colecție în cinstea tuturor încleștărilor
noastre cu viața asta, mama ei de viață, și mi-a mai spus
că strada noastră (privită de sus) pare acum un abator
în ale cărui galantare își etalează veselia craniile nenumăraților
popești ionești stănești
unde zac rădăcinile istorice ale cărnii de porc






oare când am învățat eu să zbor?
l-am întrebat de sus, de pe acoperiș, pe necunoscutul din tren
în timp ce desfăcusem și a doua sticlă cu vin de colecție pe care
am băut-o în cinstea tuturor privirilor fără privire
cu care din adâncimea unui înalt ce se autocreează
putem spulbera oglinda apropiată de buze în acele momente
și l-am mai întrebat pe necunoscut dacă
deține permis pentru marea călătorie prin oglinda neargintată





el mi-a spus că da și că s-a ivit un alt caz foarte grav
o bătrână adună gunoaie și chipuri de concitadini pe care
le vopsește în roz, le dă cu smalț și le introduce
în altă versiune a realului de după
și mi-a mai spus că, privită de sus,
scena ei pare un oraș unde la orice colț de stradă
o gură de golan ne va încercui buzele cu cuvântul vameș





când trenul a oprit între cele două emisfere
te-ai scufundat în oglindă
(o singurătate nefecundată de polenul gnozelor leneș călător)
am întins mâinile spre tine și te-am strigat
dar simțeam cum între arcadele humerale crește din chaos
un necunoscut ce mă invită către un colț de stradă prost luminat




***
Blog Angela Furtuna