Nu-i primăvara mea
de miez de iarnă
clipele mele
sparte sunt demult
o altă vesnicie
ca o haină
te-a invaluit
in spatiu
absolut.


Nu mai sunt eu
eternitatea blandă
uitarea
m-a zvarlit din curcubeu
ecoul
visului
lovit de o stancă
e lacrimat de amarul
hrănit de inima dezamagită
a omului
ajuns in dor
un fel de Dumnezeu...