Mă răstesc întruna
gândurilor ce-mi aduc mormântul mai aproape..
am obosit să mai caut marginea
curcubeului lăsat la vatră,
așa mă întind paralelă cu iarba
și miros a brumă toată dimineața..

Îmi cresc flori din ochi și ierburi amare
din piept,
m-aș apleca să sprijin vântul
dar,
încă mai umblu desculță pe cer
să dau de pomană îngerilor sfioși
mirosind a nemurire,
am cerut dezlegare la iertare și la gara
în care aștept flamanda ursitul
să coboare pentru totdeauna.