Divin e focul. Urma-i tremurândă
Nu se va stinge-n mine niciodată,
Ca să primesc putere-n trup creată
De Cel ce-a strâns nădejdea în izbândă.

O candelă într-un ungher păstrată
Înfrânge spaima care stă la pândă
Și îndoiala, gata să mă vândă
Pe-un bob de mir din lava ei curată.

Ar trebui să ne zidim mai bine
Cu taină-n gest. În ochi de cer trăim
Spre slava celor patru zări divine.

Ca-n cuget blând virtute să primim.
Să ne urcăm pe munți în propriul sine,
S-aprindem ruguri, primenți să fim.




17 iulie 2004