Suflet în-ger

am întîlnit un cerșetor cu privirea de câine -
nu cerșea. aștepta să îi dea cineva de pomană -
saliva jinduind o bucată umilă de pâine -
și în inima mea, el creștea și scădea ca o rană -

de un timp, nu mai e. trec prin locul prin care
aștepta chinuit. și mi-e dor să îl văd, să îl știu
omenit cu-un cuvânt, miluit cu-un tain de mâncare -
și nu știu despre dânsul nimic, de e mort,de e viu -

Doamne, câți pe pământ au nevoie de noi?
câți ne cer, așteptând o felie de pâine, o viață?
și de câți ne e dor când se schimbă la față,
mor, și uită de tot, de necaz, umilinți, de nevoi?

iartă, Doamne, atat cât mai poți să mai ierți -
este greu să aștepți, pe pământ, necerând, de pomană -
iartă-i, Doamne, pe toți ce nu simt, pe eretici și drepți,
iartă-mă că tot scriu, peste inima Ta, ca o rană -