strada aceasta care îmi fură ecoul pașilor
îmi domolește mersul săltăreț de femeie
și îmi reține în memorii de caldarâm declarțiile de dragoste
făcute cu spatele sprijinit de zidul cinematografului "Patria"
strada aceasta lipsită de sensul unic al existențelor noastre trecătoare grăbite
se încolăcește ca un șarpe de asfalt negru lucios
tot mai strâns pe trupul tău de bărbat declarativ și singur
strada aceasta îmi poartă viața spre adrese nebănuite
cerșind din poartă în poartă un sentiment cât de cât
despre care neștiind nimic îl voi trimite la capătul vieții
să se joace ca un copil cu un cerc uriaș
din care nu mă voi putea desprinde
decât tropăind liberă prin băltoacele timpului