Viața vie

Mai înainte de a programa războaie
s-ar cuveni la fiecare câte-o pâine,
măcar atât, pe ziua cea de mâine,
și-acoperiș, și dragoste, și straie -

mai înainte de a calcula profitul,
un bulz de bine, de iubire, se cuvine
la fiecare om ce-și bea sfârșitul
în chin, mizerie, spaimă, sărăcie -

mai scriu și eu, să nu uit niciodată
cum aș fi vrut viața să îmi fie,
să lectureze, drept, din cer, un Tată,
măcar atât să facă El: să știe -

Să știe că noi suntem toți păcate -
și am putea, și nu putem deloc,
ni le dorim aici, în lut, pe toate,
numai în cer nu ne dorim un loc -

mă tai în pofte, Doamne, și mă scurmă
și foame, frig, și arșiță, și rele,
mă dor copiii mei, mă dor și cele
străine, care-mi cer câte o pâine -

și-atât de slab, arunc câte-o felie
la câte unul mai sărac ca mine,
acesta mi-e aici întregul bine,
atât Îți dau, Părinte Sfânt, chiar Þie -

ca pe un cerșetor te umilesc
cu resturile mele de prisos,
și-n acest timp Îți spun că te iubesc,
și că Lumina vieții e Hristos -

Da. Simt că lumea e nedreaptă foarte,
Și-n ea, eu sunt atât de neînțelept
Că știu că Iadul e aici, nu mai departe,
Și Raiul tot aici, și nu e drept !

Și doar atâta pot: să tai din mine,
Și dăruind pomană la săraci
Să-Þi dăruiesc chiar Þie-ntregul bine,
Ei să se veselească. Tu - să taci.

Atât. Mai mult e veșnic mai presus
De inima mea rece și pustie.
Te rog, povățuiește-mă, Iisus.
Căci eu sunt mort. Și Tu - ești Viață Vie.