Zbori in valuri de mocirlă.
Privești prin ferestre de milă,
La cei ce stau pe caii verzi
Și-ți dorești sa-i înțelegi.

Înoți pe aripi de lumină.
Te-neci cu vorbe de albină,
Apoi vrei sa fii moartea vie
Să ai si milă si mânie...

Zâmbești la Lună și la Sore...
Doar ele știu zadarnicul cât doare.
Doar ele simt întunericu-n Mare.
Pământul nu suflă. El moare.

Împejuru-ți numai moarte
Nici un viu întreg nu e.
Doar natura si o carte,
Ce domnesc în veșnicie...