Eu eram cam renascentist.
Tu cand, te-am intalnit, inaintasesi deja spre baroc.
Ne-am placut si ca raspuns ne-am aruncat impreuna in romantism.
Viu si pasional.
Totusi putin clasic ramasese in noi si de ce nu, trebuie sa recunosc ca
mereu ai cochetat si cu rococo-ul, frivolul, cochetaria detaliului, vitalitatea inocenta de acolo le ai.

A trecut timpul peste istoria noastra de arta.
A trecut si simbolismul; asta a fost cel mai greu. Cate semne, cate intelesuri, dupa cum le vrea fiecare.
Si am ajuns expresionisti dibaci dupa impresionismul transfigurant.

Acum, cum mai suntem? ne plimbam prin timp si stiluri, ne alegem mereu altceva in functie de stare.
Depinde de vremea de afara si de frunzele care mai cad uneori din noi.

Am ramas prins de Van Gogh si deja ma doare urechea,
iar tu, te-ai dus inapoi in romantism cu altul, dar te rog: ramai si
clasica! Nu strica niciodata!