LA MULÞI ANI


Uneori, privesc atât de departe
că nu mai văd ținta. sunt propriul meu mers.
mă inundă lumina și nu cred în moarte.
și inima-mi bate cu limbă de vers.

cu ochii copiilor văd asfințitul
acestui mileniu, acestui wigwam -
atunci, simt in palmă cum arde chibritul
fetiței privind bradul vieții la geam -

se-aproprie Crăciunul, și ea e departe -
și cum să-nțeleagă un boț de copil,
de ce Moș Crăciun e bogat după moarte,
de ce Dumnezeu o așteaptă umil ?

decembrie 1998