era o vreme a viselor

afară mai ploua uneori
uneori soare
uneori îngeri

nu existau cercuri
nu sfere

tu răsăreai
din fiece colț de idee

idolatră
cu sfârcul roșu
sfidând ceruri
sus
cu păsări albastre

n-am crezut niciodată
că sunt

însetat
nemurirea sorbeam
cu sufletul
pe buze

-timp fără timp
lume fără lume-

inevitabil totuși
ultimă amintire
cu fumul trist
al unei țigări

probabil
fără filtru

probabil
toamnă

probabil eu...