Nu mă mai vindec de iubire,
Desi am inghitit
Uitarea
Disperarea
Si amăgirea,
De febră printre ploi
Deschid fereastră
Albastrului
Si zbor
Iar vis
Inspre iubirea noastră...

Privesc acele perle impietrite
Ce-au lăcrimat
In ceas involburat
Si dorul
Iar spre tine mă trimite
Ca vantul vanat
Rece si turbat...

Nu mă mai vindec de iubirea
Ce-a murit
Ironic
Intr-o lamă de cutit,
Razand - plangand
Spunand printre suspine:
"Esti cancer tu,
Si-ti voi muri de tine!"