mă întâlnesc uneori cu mine
la taverna tăcerilor
nu prea avem ce să ne spunem
doar ne salutăm discret urmând codul
bunelor maniere ale tristeții
pășind cu grijă peste covorul de scorpioni
al gândurilor
vorbele tale nu sunt decât resuscitări repetate
mi-am vândut sufletul la vrac prea multor nuanțe
pe un drum fără fântâni
privesc prin ferestrele unei case arse
cât de concret poate fi pustiul
nisipul abraziv ce îmi roade obrajii
până la miezul de spaimă al cărnii
în exlusivitate pentru non-TV
povestea unui păpușar găsit spânzurat între ațe
la repetiții