Abstract de iluzie

E vânt pribeag prin al meu suflet
De când tu ai rămas acolo-n negru,
Plecată-n veci ai nemurit complet
Cum nici gust acru pe lume nu există.

E vânt prin camera ta întunecată
De suflete înghesuite laolaltă,
De o soartă a lumii nedreaptă…
De ce a trebuit să devii moartă?

E vânt stins prin cruci de lemn
Marcate toate cu un nume,
E firesc … e doar un semn
Ce nu inspiră decât milă.

E vânt puternic printre lumânări
Din ceară roșie felinară,
Să se vadă-n înălțări
Al tău nume de fecioară