trebuia să oprim cascada amniotică
în pumni așa trebuia
așa am promis tuturor
ne-am dat seama mult mai tîrziu
că ne-am născut altfel
de fapt invers
cu prețul cruciadei oglinzilor
agățat de prima respirație greoaie dar sigură
dar nu de călcîie (și nici măcar de tendonul lui Achile)
spînzurați între umbre (aproape spectrale)
pluteam relaxat apoteotic
tentația fusese prea mare
știam (sau poate intuiam) numele măștilor
pe care aveam să le înlocuim
noi niște biete revendicări tardive
ale părinților noștri vinovați
de sindromul fiilor risipitori (dar nu trecutul are importanță, nu?)
discursurile erau peremptorii
decupam din ele prostituția
cu tot cu zgomotul ei de fond
se foloseau rictusurile de recuzită
(după o vreme rigor mortis devine rigor vitae)