De-as fi ramura de brad
ti-as mangaia diminetile,
de-as fi tarm de mare
ti-as astepta valurile.
De-ai fi luna plina,
mi-ai sopti raze argintii,
mi-ai fura visele
frematand in noapte.
De-as fi susur de izvor
ti-as spala sentimentele,
de-as fi simplu nor,
ti-as umbri grijile.
De-ai fi poteca ce-o calc,
as umbla descult
sa-ti simt atingerile,
sa-ti adulmec departarile.
De-as fi raza de soare
m-as topi in mare
iar din adancuri cu sare
ti-as aduce cantare.
De-ai fi porumbel calator
ti-as astepata zborul
aducand din zare
cea mai pura chemare.
Dar suntem lumina,
pe-a formelor cununa,
imbratisati de ardoare
din stele si mare,
si ramuri catre fiecare!
Aseaza-te langa inima,
fura secundele si da-le uitarii
si asculta viata
dand nastere luminii!