Sub clopotul zidirilor rămase
Se pierde urma mânjilor din stele.
Mă arde roua zilei prin obiele
Și lenea vorbei mi-a pătruns în oase.

S-au spart bășici de patimă sub piele
Și mi-am zdrelit picioru-n stânci tăioase,
Tot încercând să ocolesc angoase
Ce mi-au legat simțirea în atele.

Surpat de tot sub schele dărâmate,
Un cal își plânge aripile vii
Ce nu mai zboară. Îmi era ca frate.

Au sângerat amiezile pustii.
Răscoala clipei timpul ritmic bate
Până în miezul orelor târzii.




19 febr. 2005