La popasul pasilor tai dintr-o secunda
am sorbit nectarul buzelor cirese
ce ma tot amageau de atata vreme
si ,dus de val am cazut in plasa tainica
a drumului tau catre mine.
Sfere senine dezlantuite atunci din soare
imi imbratisara aripa crescuta
peste asteptarea ta eliptica
si am simtit cum cresti in mine,
cu ale tale ramuri line-
femeie dulce poposita ca o oaza
in miez desertic de noiembrie!
A amutit si gandul si timpul nu mai trece
sa fim inlantuiti eternul ne petrece,
doar vraja deasa lucind frumos din luna
ne mai adie acum prin sufletul cununa!