te strâng la piept ca o omidă
ocrotindu-și fluturele ce stă să se nască
pipăindu-i somnul
nu sunt
decât aburul ce înconjoară merindele calde
urma vagă a binelui trecător
peste pleoape
știi că trebuie din când în când să schimbăm
apa din vază
cu toate astea mă lași de fiecare dată pe mine
să explic până nu mai pot fiecărui cerșetor
ce reprezintă
talantul