Ajuns in drumul Soarelui
Faci cunoscuta a ta gandire
Si nu vrei sa spui de fericire.
Ca ajungi sa ai uimire
De ce este pe acest pamant,
Nu-i un trai intocmai sfant,
Dar mai mult ca sa ajungi
Sa-l ai, ca prin minuni
Sa mai dai si totul pan-la cui.
Ca s-ajungi si tu mai sus
Sa nu te gandesti la 'ei' ca nu-s.

Mai bine te gandesti la tine,
Sa ajungi din umbrele divine,
sa fii peste toti, si nu atat,
sa nu te intereseze cum ci cat.
Ca atunci tu daca vrei,
Sa iti cumperi fara lei
Orisice pe lumea asta.
Si sa poti sa iti deschizi fereastra
Sa auzi un greier in pamant
Cum se chinuie sa faca cri.

Este culmea fericirii!

Cum te vezi in a ta umbra
sa incerci si in penumbra,
sa faci totul ce se poate
sa n-ajunga toti ca tine,
schimba-i tu, si nu uita!
Ca doar tu ai vina-n sine,
si in schimb e vina ta.
Altfel cine e de vina?