Sunt eu și sunt tristă
Monotonia vieții mă distruge
S-au ofilit toți trandafirii
Și ploaia-mi bate iar în geam.

E o învălmășeală de cuvinte și de gânduri
... o nebuloasă ce pare să renască
în noi – doar orizonturi ... și viduri
Suntem actori ... și fiecare poart-o mască.

Cu speranța-n suflet m-am născut
Cu speranța-n suflet mă voi stinge
Dar ce păcat că timpul este scurt
Și nu-l putem atinge.

Sunt eu și plâng de-amaru-mi
de viața monotonă și pustie
pășesc încet ... și pași mărunși, cei ultimi
din viață, ... ce vor să vie.