Mi-am adormit regretele obosite
și mi-am avortat amintirile
să ies, pentru o clipă,
din viscerele acestor vremuri.
Dezvelită de vreme,
am auzit ecoul gandului
și am văzut talentul răstignit;
m-am aplecat spre foaia de hartie,
dar versul a început să plangă,
căci prin absență l-am trădat.
Un potop de stele a început
să mă ningă cu raze
și în această nostalgie perfectă
furtuna de cuvinte m-a aruncat
în fulgerul pasiunii uitate.