Tîrziu de rîs


Tîrziu, mult prea tîrziu
pentru a mai putea rupe începutul din eternitate,
m-am întors
și-am desenat felina
pe piatra trupului meu.


negăsită de nimeni felina aceea,
cu pasul ei îmi apropia urechea de sînge,
i-am străpuns mișcarea și am găsit urme.
iubeam felina cu urme spre pradă.
ritualice ere le regăseam în timpul meu
și-am zis: s-o aștept în locul “eu însumi”,
dar ea știa și rîdea, s-o lovesc în viziunea de fiară…


lîngă propriul ei contur ochii îi erau blînzi
ca și sîngele, m-a sărutat și am închis un ochi artist.


n-am mai avut de spus în sensul vînătorii,
nu am plîns și nu am rîs de atunci.


o glumă de-ar fi totul,
demult ar fi murit moartea de rîs.