Iubito, m-a cuprins o sete de iubire
încât am sărutat fiecare cruce.
Am vrut să simt căldura marmorelor
reci și a tăblițelor de veci.
Vorbeam cu morții și totuși,
vorbeam singur.
Iubeam fiecare blestem și fiecare
păcat al lor însă nu iubeam nimic
și atunci m-am rugat.
M-am rugat să învie măcar unul
pentru că doream să iubesc apocalipsa.
Să învie unul dintre pruncii
căzuți in gol sau unul din bunicii
mei cu ochii grei.
M-a cuprins o așa sete de iubire, tristo
încât am vrut să port o cruce mare
de ciment pe umăr…