Și ce dacă-nchid ochii în fața oglinzii?
Și mă dezbrac în fața cărților mele vechi
Privirea ta a devenit un discurs
Care-mi spune neîncetat
Să renunț la ruga mea
Cu ochii îngropați în pământ
În brațele cireșilor înfloriți
N-a fost alegerea mea să locuiesc
În muzeul speranțelor ucise de timp
Þi-am spus doar...
Prin pieptul meu aleargă cai sălbatici
Și pielea mea e ascunsă-n călimară
Acoperită cu amprenta cuvintelor
Dacă n-ai înțeles nimic
Rămâi destinatarul secretelor din temple
Cu un pas în urma umbrei mele
În formă de cruce