O lume gri mă înconjoară
Când eu visez doar la culori
Și vreau ca pe aripi de somn să zboară
Tot ce-i urât și fără zări.

Când bufnița a încetat
Prin cânt să mă-nțeleagă,
Și s-a ascuns, eu am aflat
Că plouă afară.

Când albul a devenit banal,
Și-n gri a devenit,
Eu m-am trezit, dar în zadar,
Nu pot să scap, să mă surprind.

Nu pot să fac izvorul nou
Să curgă iar cu zgomot,
Când totul e banal și gri
În tot ce mă-nconjoară.

Și-o grijă veche mă apasă:
Când o să pot zâmbi,
Când o să pun tâmpla pe masă,
Când o să pot trăi