Stăteam în ploaia-nsângerată
Tot încercând să o opresc,
Câte-o umprelă-nfrigurată
Mă ajuta s-o-ncetinesc.

Și mă visam pierdut
În dragoste nebună
Dar n-o aveam și n-am avut;
Vreau viața să-mi apună.

Dar niciodată nu am izbutit
Mărețul sentiment să îl dobor,
În dragoste și ură-s țintuit
Aș vrea să le separ dar mor.

Din nou nu mai iubesc,
Nici ură nu mai simt;
Îmi pare rău că nu trăiesc
Îmi cer iertare că mă mint.