A fost, prin secolul trecut
Un fapt, rămas necunoscut,
O întâmplare, în pădure,
Cu amănunte cam obscure:

O maică tânără venea
Spre mănăstirea ce-o slujea;
Permisia se terminase,
Tiptil și seara se lăsase.

Prin codru singură trecea,
Nebănuind ce-o aștepta;
Dar niște hoți ce-o urmăriră
Din umbră, pe ea tăbărâră

Și-atunci de dânsa profitară
Mai toți, din hoarda cea barbară
Nenumărați violatori,
Chiar unii de mai multe ori...

În fine, se văzu scăpată
Își drese fusta șifonată,
Spre mănăstire se-ndrepta,
Rugă fierbinte înălța:

O, mulțumescu-ți Doamne sfinte
Sunt fericită, n-am cuvinte...
C-a fost și fără de păcate
Și mai ales, pe săturate!