Ca praful depus pe vechiul sfesnic de argint
Se aseaza secundele peste ultimii doi ani,
Ca ultimul vreasc aruncat pe foc
Se aseaza pe ultimii doi ani lumina
Si caldura se aseaza inainteas frigului
Definitiv.

Ultima iarna va cerne poate frig si jar
Si lumina va cerne poate pe argint,
Si vreascuri aruncate in ciuda.
Ruseste se aseaza secundele in Siberia,
peste ultimii doi ani, lumina.
Si lupii spre luna jelesc iubito inaintea frigului
Definitiv.

Praf pe argint si secunde rusesti ne raman doar ele
Si lumina si urlet de lup sa simtim.
Vreascuri ne raman de aruncat si de urlat, doar luna.
E iarna in Siberia, paote ultima.
Iar noua ne-a ramas un singur vreasc
Si de simtit, doar praful pe argint si frigul
Definitiv.