A jupui un om de realitate.
A-i arunca hoitul intr-un pahar cu lapte
Visat de o mama tanara si grasa.
A pleoscai apoi visarea intre limba si piatra
pentru a albi nisipul.
A te zidi cu acest nisip
A te zidi pe tine.
A adormi in bratele zidirii tale, a adormi.
A cloci oul nostru, a se transforma
Apoi intr-un singur punct, care sa atraga totul in el.
A ne chinui sa spargem punctul apoi
Intr-o sumedenie de alte puncte.
A ne vedea pe noi insine pe un alt
Astfel de punct. A ne cunoaste, pur si simplu.
A ne cunoaste.