Dispare în zori, pentru a dispare iar în zori.
E îngerul fericirii
Și în sinea lui, e un paradox al nemuririi.
Pentru că nu e muritor, vine din stele către soare.

Degajând lumină, e luminos.
Neavând dimensiuni, e întruchiparea
Infinitului în esența sa. E starea
Deplină a materiei: estetic și frumos.

Se pierde zburând, căzând în abisuri,
Dar se ridică iar arzând
Ca o torță albă, apărând
Apoi noaptea, plutind peste visuri.