am privit-o hoțește
pășind dintre vise
până când am putut
să-i fur cu ochiul aprins
o bucată din sfera perfectă de humă
încercase zadarnic s-o țină
ascunsă-ntre raze

am râs

mi-a întors spatele supărată
și nu s-a mai arătat o vreme
a trebuit să îi scriu răvașe din suflet
trimise pe aripi de pescăruș
le-am pecetluit cu lacrimi
stoarse din bucata de humă
am întins apoi mâna
s-o mângâi ușor pe sprânceană
a tresărit
și s-a stins

acum plâng