stingheri si multi
suflete stinse
mocnesc in jarul propriu

prin fiecare ochi
imi zbat ei
cu sabii coclite-n sine

se-avanta sunete din lut
sa-mi sfasie derma
sa-mi intinda trupul colac
peste lumea
ce fierbe-n urzeala
bipeda

de-acolo din mocnire
deasupra-mi flutura sabii
sa-mi despice avantul
si ce numesc ei sfori

si-nca mai sunt

unica-mi sfoara
se-nalta din crestet
sus
departe