am de gând să accept ploile
pentru că ele sunt lacrimile celor ce n-au puterea
să plângă;
mulțumesc spinilor din suflet
pentru că ei
mă anunță că n-am destul timp
să-mi alint caii albaștri;
nefericirea nu este o realitate
și n-am de gând s-o accept
doar pentru că din poziția în care stau acum
nu văd toarta ceștii de cafea...
Unde sunt acum?
pe malul sufletului meu
surpat de irațional
Ce sunt dispusă să fac?
Să iert
să mă iert
să iubesc
să las iarba să crească
e dreptul lumii să aibă două aripi...
Tot înainte!!!strig
e dreptul meu să las trecutul acolo unde este...
unde sunt acum?
Pe tărâmul cuvântului
ce sunt dispusă să fac pentru mine?
să-mi spun dimineața:
sunt frumuoasă, sănătoasă și atât de de bogată,
fericită
și ca apus și răsărit
te am pe tine...