Lumea se prabusea in jurul nostru
dar tu stateai nepasatoare
in mijlocul furtunii,
uitandu-te insetata la mine.
Cerul cadea, arzand
pe deasupra capetelor noastre,
stelele,razbunatoare
ne loveau tamplele,nemiloase,
Dar tu...tu doar stateai
si iti fixasei
privirile staruitoare de mine.
Totul se prabusea,
oamenii cadeau morti
de jur-imprejurul privirilor noastre,
Si noi aproape cadeam morti
dar tu...tu nepasatoare,
Ramasesei inlemnita
cu privirea ta impietrita
asupra mea ca si cum
totul ar fi fost un spectacol,
Iar eu eram actorul principal
care aducea lumina...