Focul vânăt e gonit de vânt
Zările-au uitat să mă mai doară,
De iubire’ntâia oară cânt,
La scandal renunț întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc
La femei și votcă dam năvală,
Nu-mi mai place azi să beau să joc,
Să-mi pierd viața fără socoteală.

Cârciumile le-aș uita pe veci,
N-aș mai ști nici versul ce înseamnă
De-aș atinge aceste brațe reci
Și-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Tu mers gingaș, tu surâsul meu,
Dac-ai ști cu inima-i pustie
Cum poate iubi un derbedeu
Și cât poate de supus să-ți fie.

Veșnic te-aș urma pe-acest pământ,
Depărtarea mi-ar părea ușoară.
De iubire’ntâia oară cânt,
La scandal renunț întâia oară.