Eu, la urmă de tot mai trăiesc
Deși după mine târăsc
Mumia a ceea ce-a fost
Oricum, un obiect fără rost.

Îl mângâi pe creștet cu-o floare
Doar doar o să crească mai mare
Mătase cașmir sau relon
Acoperă micul bufon.

În sus port o vestă de lână
Făcută de-o-amantă bătrână
Iar burta îmi fierbe, păgână
Și mor cu hârtia în mână.